sâmbătă, 25 decembrie 2010

BRAZDA LUI NOVAC LA PLOIESTI

"...atat dupa vechimea, cat si importanta particulara, e unul dintre cele mai memorabile monumente preistorice ale Europei "

Asa spunea Nicolae Densusianu in " Dacia preistorica " referindu-se la Brazda lui Novac. Traseul acesteia a fost "urmarit" la inceputul sec.XX de la intrarea in judetul Prahova pana in Ploiesti de arh. Alexandru Zagoritz iar concluziile le-a expus intr-o brosura aparuta in aceeeasi perioada. Asa cum am mai spus si Alexandru Odobescu facea referire la Brazda cand vorbea de aflarea centrului orasului. Mihail Sevastos preia in "Monografia orasului Ploiesti" mare parte din aceste opinii si le dezvolta, fara insa a trage o concluzie. A mai existat un personaj in epoca ce a studiat atat traseul Brazdei lui Novac cat si pe acela al "valurilor" de pamant din Tara romaneasca: e vorba de cartograful militar Pamfil Polonic ale carui caiete in manuscris pot fi studiate de cei interesati la Biblioteca Academiei. Din pacate nu am avut posibilitatea sa scanez sau sa fac o copie a paginilor interesante pentru ploiesteni. Va ofer insa o reproducere din "Targuri si orase intre Buzau, Targoviste si Bucuresti" de G.M. Petrescu Sava, fratele lui Alex Zagoriz, unde vedem intreaga zona geografica despre care vorbim aici. De remarcat "Drumul domnisorului" asociindu-l cu trseul strazii Domnisori de astazi...

miercuri, 22 decembrie 2010

22 DECEMBRIE 1989 LA PLOIESTI

Au trecut atatia ani...

Voiam atunci si eu sa ies in strada, sa strig disperarea...Niki Popescu (un fel de Mircea Badea avant le letres) ne-a avertizat... in fiece dimineata facea un soi de revista a presei de la Europa libera... In acecea dimineata am avut suficient curaj sa arborez steagul tricolor la intrarea in sectie...dar responsabilitatea asupra celor trei copii a avut intaietate...Totusi cand am vazut pe ecranul televizorului din dispecerat comunicatul cu "apa otravita" de la Sibiu, l-am sunat pe generalul Popa cerandu-i sfatul (era la acea ora numarul 1 in ierarhia judetului); m-a trimis mai departe la colonelul Berheciu si mi s-a dat un pluton de soldati pentru paza Uzinei de apa de la Crangul lui Bot si inca doua pentru statia 23 August si linia puturilor...apoi l-am vazut pe Claudiu Rotaru (da, unul dintre membrii fondatori si cel ce a dat numele formatiei Phoenix , dar si respectabilul meu sef) spunand ca la Ploiesti apa e ok. Claudiu e acum in Toronto...

luni, 20 decembrie 2010

SOLSTITIILE SI PLOIESTII

Astazi e solstitiul de iarna. Daca desenam un cerc si marcam pe el cele patru puncte in care se vede rasarind si apunand Soarele la solstitul de vara si cel de iarna, cu conditia sa privesti din centrul orasului, respectiv: 55 grade, rasarit la solstitiul de vara,122 grade, rasarit la solstitul de iarna, 237 grade, apus la solstitiul de iarna si 304 grade, apus la solstitiul de vara, obtinem un X, asa cum se poate fi lesne observat si pe harta de mai jos, extrasa din lucrarea mentionata deja, "Targuri si orase intre Targoviste, Buzau si Bucuresti" de G.Petrescu Sava.

Sa fie doar o simpla coincidenta? Dar linia S-V/N-E coincide cu Brazda lui Novac, iar N-V/S-E cu Drumul oilor, dinspre Campina spre Gherghita ! Putem spune precum Andre Maurois in "Istoria Angliei" ca "natura insasi sugera locul viitoarelor orase" ?

NUMELE ORASULUI (ASPECTE LINGVISTICE)

Desigur majoritatea ploiestenilor sunt convinsi de valabilitatea legendei lui Mos Ploaie, in calitate de ctitor al orasului. Nici eu nu am facut exceptie, ba chiar gasisem un loc in Sud-Estul orasului nimerit pentru o prima aszare umana : avem acolo strada Izvoare (existenta apei e o prima conditie pentru o asezare umana), strada Toporasi (acei oameni care folosindu-se de topoare defrisau padurea pentru a largi terenul agricol si a utiliza lemnul la ridicarea caselor) si strada Chilia (e cunoscut faptul ca in vechime, cand intreprindeau ceva, oamenii isi faceau cruce sau chiar ridicau una din lemn sau piatra in apropierea unui izvor, pe locul careia construiau o troita, apoi aparea biserica sau o chilie manastireasca.
De existenta lui Mos Ploaie au scris si Alexandru Zagoriz: "Brazda lui Novac", G.M. Petrescu Sava (fost Ghe. Zagoriz) in "Targuri si orase intre Buzau Targoviste si Bucuresti", Mihail Sevastos in "Monografia orasului Ploiesti", Nicolae Simache si Carol Debie. Din studiul acestora din urma dedicat evolutiei economico-sociale si edilitar-urbanistice a orasului,citez cateva randuri: " originea toponimicului Ploiesti este in legatura cu onomasticul Ploaie, numele vreunui primus ocupans al terenului pe care s-a format satul Ploiesti, numit astfel cu sensul de urmasii lui Ploaie sau mai degraba ai lui Ploaie, Ploiesti". In subsolul paginii ei explica: "Fenomenul derivarii de la onomasticul Ploaie la toponimicul Ploiesti este similar cu alte forme numeroase pe care le intanim in Tarile romane: Barbu-Barbulesti, Bratu-Bratesti sau Bratulesti, Cernea-Cernesti. Derivata este imposibila prin forma singularului derivat: Ploaie-Ploiescu-Ploiesti, ci numai prin forma pluralului derivat: ai lui Ploaie sau Ploiesti. Faptul il confirma multe alte onomastice: Cernea-Cernesti-Cernescu, ca originar din Cernesti. Sunt onomastice in legatura cu fenomenele naturii, cum ar fi Bruma,Fulger, Trasnet, care nu se mai aud astazi. In nici un caz insa toponimicul Ploiesti nu a derivat de la plaiesi, cum s-a incercat sa se sustina si cum ar fi placut mai mult orasenilor ploiesteni"
Au existat si opinii diferite in ceea ce priveste unele aspecte lingvistice
pe larg si bine documentate in aceeasi perioada, dupa cum a scris si N. Budescu in Documentari vorbind despre Ploiesti:" ...sunt de citat cele publicate de N. Densusianu in Dacia preistorica si N. Parvan in Getica"
Dupa 1989 am avut posibilitatea sa citesc aceste impresionante volume, dar si lucrari ale prf. Sorin Paliga, ing. Mioara Calusita Alecu sau col.rez. Paul Lazar Tonciulescu. Apoi am aflat de opiniile dr. Napoleon Savescu. Coroborate cu afirmatiile lui M. Sevastos si Alex. Odobescu, am aprofundat cercetarile si am gasit o posibila explicatie a numelui orasului in limba sanscrita, dupa opinia unor din ce in ce mai multi autori, limba straromana.
Astfel, "PL" are sensul de intindere de ape, "O" e centrul unei asezari, iar terminatia "ESC" e specifica stravechii limbi romane, avand rolul de a intari afirmatia din prima parte a cuvantului: "PLOESCI" - orasul dintre ape. Interesant e ca pana la sfarsitul sec.IXX, asa era ortografiat numele orasului !
Inchei, nu inainte de a intreba vizitatorii Muzeului apei Ploiesti: stiti care e locul de unde se poate vedea orasul ca in palma? E dealul Orlea (alt stravechi toponim romanesc!) din Chitorani. In limba sanscrita KHIT-OR inseamna "locul de unde se vede orasul", TA-TAR-ani sunt locuitorii intinderii de pamanturi, TAR-SOR e pamantul insorit, iar numele localitatii BUDA, credeti ca mai e nevoie sa comentez sanscritul BUDHA?

duminică, 19 decembrie 2010

ENIGME ALE PLOIESTILOR

Au trecut trei luni de cand am deschis acest muzeu virtual. Deja cateva persoane (nu neaparat ploiesteni!) l-au vizitat si m-au incurajat sa continui.La Lindley voi reveni la vremea potrivita...
Acum incep un nou capitol ce sunt convins ca va interesa pe multi, va contraria pe altii, va fi contestat,sper insa ca dupa ce vor ridica din sparancene a uimire, voi pune pe ganduri destui ploiesteni...

Desigur ca majoritatea concetatenilor au auzit de "Monografia orasului Ploiesti", au rasfoit tomul impresionant, l-au citit si poate il tin la loc de cinste in biblioteca. Am avut rabdarea sa-l citesc cu atentie si am remarcat cateva afirmatii facute de autor. Asfel vorbind despre situatia apelor din arealul geografic al judetului Prahova, gasim la pagina 221 un citat din celebrul geolog interbelic I. Valsan. Acesta vorbeste despre "dispozitia convergenta a vailor din acest bazin spre un punct siutuat la Sud-Est de Ploiesti. Se gaseste aici un centru de atractie al apelor. La pagina 231 el face o alta afirmatie: "Regiunea Poiestilor e una din CELE MAI INTERESANTE DIN LUME prin particularitatile ei stratigrafice si tectonice" .

La pagina 226 aflam o afirmatie a lui Alexandru Odobescu din 1844 : " BRAZDA LUI NOVAC e anterioara romanilor. Brazda e legata de stabilirea centrului orasului "

M. Sevastos afirma la pagina 226 : "Se poate spune ca originea orasului e MULT MAI VECHE decat se admite. Romanii aveau poate chiar pe locul Ploiestilor un centru mai insemnat"

Sunt suficiente date spre a-i determina pe cei pasionati sa-si puna cateva intrebari... Am facut-o si eu iar concluziile la care am ajuns le-am grupat intr-o serie de capitole dupa cum urmeaza:
- Numele orasului (aspecte lingvistice)
- Brazda lui Novac (traseu acesteia: Manesti, Targsorul vechi, Ploiesti, Chitorani, Jercalai (Urlati)
- Drumul sarii in Prahova ( Valea Berii, Berevoiesti, Bereasca, Berceni...)
- Movilele prahovene si ale Ploiestilor
- Centrul orasului - cercuri concentrice
- Apele Ploiestilor
- Tabara militara si palatul lui Mihai Viteazul din Ploiesti
- Bulgarii din Ploiesti, vlahi de la sud de Dunare?
- Zonele geopatogene al Ploiestilor
Acestea fiind spuse, va urez lectura placuta si intrebari cat mai multe. Orice contributie e binevenita.

luni, 13 decembrie 2010

Biografia lui sir William Heerlein Lindley

Iata biografia celui pe care primarul Berger al Vienei de la 1900 il numea "cel mai mare hidrolog mondial", autor al proiectului uzinei de apa a Ploiestilor, asa cum mi-a fost transmisa de istoricul polonez Riszard Zelikowski in 2003 si caruia-i multumesc si cu aceasta ocazie.
Sir  William Heerlein Lindley s-a nascut la 30.01.1853 in Hamburg Germania, str. Ferdinand nr.50, fiind cel mai mare dintre cei patru copii ai lui William Lindley (1808-1900) inginer civil si si ai sotiei sale Julie Jane, fiica lui Martin Edward Heerlein, comerciant din Hamburg. A urmat cursurile unor scoli particulare din Greenwich si Blackheath si a fost inmatriculat la Universitatea din Londra in 1869.
In 1870 isi incepe activtatea practica pe santierul Uzinei de apa din Budapesta, santier condus de tatal sau (in perioadele de absenta a acestuia, asigura supravegherea lucrarilor). In 1873 este incadrat ca asistent al tatalui sau la Frankfurt pe Main in Germania, iar din 1874 pana in 1879 actionand atat ca reprezentant al tatalui sau dar si ca inginer rezident. Tatal sau se retrage in 1879, el devenind inginer sef  al lucrarilor de canalizare din oras.
La 24 martie a aceluiasi an se casatoreste cu Henriete Getz (1858-1923) fiica unui medic din Frankfurt. Cu aceasta a avut trei copii : doua fete si un baiat, nascuti toti in acelasi oras. In 1882 este numit la conducerea lucrarilor de alimentare cu apa ale orasului iar mai tarziu in acelasi an a tuturor lucrarilor ingineresti din aceasta directie.
In aceasta postura timp de 22 de ani, Lindley a proiectat si condus numeroase lucrari portuare ca ziduri de chei si diguri de-a lungul raurilor sau schimbarea vechiului pod de piatra pentru calea ferata Main-Neckar in
pod rutier (Wilhelmsbrucke). In cele din urma, in 1889,  a proiectat si ofertat o serie de lucrari electrice . In 1891 a servit ca membru in comisa de experti si presedinte al juriului la Marea expozitie electrotehnica din  Frankfurt. La sfarsitul anului 1879 preia de la tatal sau practica lucrarilor edilitare in afara Frankfurtului si in strainatate, extinzand-o la cel putin 36 de orase. In aceasta calitate a raspuns de proiectarea si conducerea lucrarilor de alimentare cu apa din Moskova, Tbilisi, Triest, Iasi, Craiova, Bucuresti, Pitesti, Warsovia, Ploiesti. De asemenea a fost consilier al lucrarilor de alimentare cu apa din Viena, Amsterdam, Tartu (Estonia), Kaunas si Sankt Petersburg. In acelasi timp a proiectat si propus sisteme de drenaj pentru Praga, Mannheim, Wurzburg, Tolz, Hanau, Homburg, Elberfeld, Samara, Ploiesti, Sankt Petersburg, Wloklawek, Radom si Lodz. In total a proiectat sau a fost consilier al lucrarilor de alimentare cu apa si canalizare in peste 40 de orase din Germania, Imperiul Austro-Ungar si Rusia. Lindley a fost o figura proeminenta in lucrarile tehnico-edilitare. A fost presedinte al Comisiei germane de electricitate,  al Comisiei germane de standardizare in domeniul  apei si gazului, si a reprezentat Germania in comisia internationala de standardizare. Alte organisme la care a participat au fost Comisia pentru regularizarea cursului Dunarii si Comisia germana pentru sanatate.
Valoarea lucrarilor sale a fost demonstrata de premiile primite la expozitiile tehnice din Torino (1890), Dijon (1893, Chicago (1893) si Lvov. In 1893 a fost numit Cavaler al Coroanei de otel a Austriei, in 1894 i-a fost conferit Ordinul Coroana Italiei. Expertiza acestuia a fost recunoscuta si de Imperiul Britanic:  el a fost membru in comisia regala pentru alimentari cu apa si canalizare din 1906 si a onorat-o pana in 1911. Pentru toata activitatea sa a fost innobilat primind titlul de lord. A fost membru in 32 prestigioase organizatii incluzand Institutul britanic pentru lucrari edilitare (1878), al Societatii franceze de inginerie sanitara, Societatii inginerilor germani de gaz si apa. In 1914 Universitatea din Darmstadt i-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa in inginerie. Ultima sa mare lucrare a fost cea de alimentare cu apa a orasului Baku din Muntii Caucaz. Lucrarile au fost finalizate in februarie 1917 inainte de izbucnirea revolutiei bolsevice. In acelasi an se reintoarce la Londra.
A incetat din viata la data de 30 decembrie 1917 la domiciliul sau din Putney, str. Hazlewell Road nr. 74.