Se afișează postările cu eticheta Malamocco. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Malamocco. Afișați toate postările

vineri, 25 martie 2011

CONSTRUCTORII PALATULUI

Daca a existat un palat in Ploiesti, sau doar a fost inceput si a ramas neterminat dupa moartea Voievodului, vor putea spune doar viitorii istorici...Ar trebui totusi sa ne intrebam cine au fost construtorii acelui palat? Cum romanii nu aveau in acea peroada vocatia marilor constructii si nici specialisti in cioplitul pitrei, intrebarea ar putea ramane fara raspuns... Iata insa ce am gasit in manuscrisul istoricului ploiestean Stefan Minea, " Din trecutul unui oras medieval disparut-Gherghita" inregistrat la Muzeul Judetean de Istorie in 1981, la pag.10 :

Spre sfarsitul sec.XVI populatia terorizata din nordul Venetiei, s-a mutat pe insulele lagunei, dintre care una, se numea Malamocco. In urma unei furtuni si a unor inundatii puternice, insula este distrusa in intregime si locuitorii ei se raspandesc prin partile Europei de est, cei mai multi la Ragusa (Dubrovnik de astazi) si in Tara Romaneasca, unde mergea vorba ca Voievodul Mihai cauta mesteri pietrari si zidari pentru ample constructii.
Aici se aseaza in preajma unuia dintre cele mai importante targuri ale vremii, Gherghita, la randul ei resedinta domneasca si infiinteaza o asezare, numita in cinstea insulei de origine, Malamuc. Azi satul Malamuc, este component al comunei Gherghita.


Pietrarii asezati in Malamuc, au participat la ridicarea Manastirii Malamuc, unde spre sfarsitul sec.XVII, au fost adusi din toata tara, calugari ce-si perdusera mintile. Intrebati cum se numeste asezarea, acestia avand si deficiente de vorbire, raspundeau : "Balamuc"...de aici si cuvantul binecunoscut...
In ce masura acestia au participat la edificarea palatului voievodal din Ploiesti, poate timpul va oferi un raspuns...Daramarea, pana ce "nu va mai ramanea piatra pe piatra" era un obici al otomanilor, dar si al localnicilor ce ne s-au sfiit sa aplice acelasi tratament Caselor Moruzoaiei...ar trebui sa ne amintim si frenezia cu care au fost distruse cladirile C.A.P.-urilor, I.A.S.-urilor si statiilor de pompare din sistemele de irigatii de dinainte de 1989...






Si nu trecut decat 20 de ani de atunci...