Aceste drumuri faceau legatura intre exploatarile de sare "de la suprafata" pamantului (cel mai usor de exploatat) si marile asezari omenesti, unde la raspantii cu alte drumuri sau la targuri, sarea era schimbata prin troc cu animale, hrana, obiecte pretioase, metale pretioase, de multe ori, valoarea unui bulgare de sare echivaland cu a unei cantitati egale de aur.
Cine erau cei se ocupau cu acest negot ? Cum erau numiti carausii pretioasei incarcaturi?
Acad. Iorgu Iordan remarca inca din anii 60 ai sec. XX faptul ca multe nume, toponime, hidronime contin cuvantul "BER" avand intelesul de "a purta, a cara, a duce", presupunand insa originea in limba slava prin influenta acestor migratori asupra limbii romane. Nu trebuie sa uitam totusi ca distinsul academician a trait intr-o perioada in care totul venea "de la Rasarit"...Peronal inclin sa cred ca a fost tomai invers! Nu se poate ca timp de cateva mii de ani autohtonii sa foloseasca alte denumiri pe care sa le schimbe la venirea slavilor...
In Prahova erau trei astfel de exploatari "la suprafata" a sarii: zona Predealul Sarari-Drajna, Slanic-Prahova si Telega. Urmand cursurile apelor Drajna- Teleajen, Slanic-Teleajen, respectiv Doftana-Prahova, aceste drumuri puteau asigura transportul de catre carausi, asa numitii "BERIVOI", cu care trase de boi sau cu barci ditr-un singur trunchi de lemn de esenta tare, la randul lor putand fi si ele trase de pe uscat de oameni (de genul edecarilor de pe Volga) sau de boi. Un drum mergea pe VALEA BERII (prima denumire a Teleajenului) spre Nord. Spre sud primul popas era in BEREVOIESTI (vechea denumire a localitatii Valenii de munte). Apoi in salba de sate BEREASCA (de Sus, Veche si de jos) aici facandu-se si raspandirea carelor catre Moldova, Dunare sau Tarsorul Vechi. Apoi la BERCENI de Prahova, cand o parte a Berivoilor alegeau Calea Albestilor spre Buzau si BERCENI de Ilfov si BERCENI de Giurgiu.
Interesant de amintit numele BERTU ce s-a pepetuat pana in zilele noastre: e cunoscut conacul BERTOLA din Chitorani si piatra funerara in limba eraica a sotiei acestuia.
Va felicit pt. acest blog pe care l-am descoperit datorita unei prietene
RăspundețiȘtergerevirtuale, originara ca si mine, din Ploiesti.
Indraznesc sa intervin din doua motive, chiar daca par ''off topic'' :
1. In titlul acestui articol specificati si ''aspecte lingvistice''.
2. Referitor la piatra funerara, deoarece cunosc bine limba
ebraica, am facut o anumita ''descoperire''
1.
Cred ca aveti dreptate, cuvantul ''BER'' nu este de origina slava.
Ca sa fiu mai bine inteleasa trebuie sa fac o mica introducere,
specificand ca materialul de mai jos este aparut in urma cu
multi ani, intr-o serie de articole, scrise de d-l Adrian Steinberger.
In urma cu aproape doua milenii, printre provinciile Imperiului
Roman, facea parte Iudeea (tara evreilor) si Dacia, (tara dacilor).
Teritoriul Iudeei face astazi parte din Statul Israel, iar teritoriul
Daciei este cuprins intre granitele de azi ale Romaniei.
Imperiul Roman recruta cu forta cetateni din unele provincii
ocupate si ii trimitea sa serveasca in alte provincii.
Asa s-a intamplat cand in cadrul Legiunii XIII Gemina (106-271 e.n.),
a fost incorporate Cohorta V-a din Iudeea, si trimisa in Dacia,
colonizati in, ce este azi Banat si Oltenia…
Serviciul militar era pe o perioada de 25 de ani, dupa care, soldatii
nu mai aveau la ce sa se intoarca in Iudeea…
Acesti fosti soldati erau considerati ''veterani'', primeau de la statul
Roman pamant si sclavi si, colonizau noua lor patrie.
Acesti fosti soldati, evrei, nascuti in Iudeea, in ciuda faptului ca vorbeau
deja limba latina, au adus cu ei si cuvinte ebraice.
In acea vreme, aurul se extragea dupa metoda ''abatajului vertical'', din
puțuri adanci de 8-12m.
Se pare ca in antichitate s-a cautat aur si in regiunea prin care curge
raul cu numele Birzava (fost Berzava). Numele acesta se trage din denumirea
antica ''Ber Zahav'', care in limba ebraica inseamna ''puț de aur''.
In concluzie, cuvantul ''BER'' inseamna ''puț'', care nu este neaparat ''de aur'',
poate fi si de apa…Ca exemplu, ''BER MAIM'', '' puț / fantana de apa''.
Asa ca, nu este de mirare ca multe hidronime contin cuvantul…''BER''
Nu vreau sa mai lungesc vorba, (sper ca n-am plictisit cititorii), se mai pot
intalni in limba romana un numar de cuvinte de origina ebraica, ramase
din acele timpuri…
2.
RăspundețiȘtergereReferitor la piatra funerara.
Asa cum am mai spus, cunosc limba ebraica. De aceea am fost surprinsa
citind ca piatra funerara care apare in poza este a sotiei numitului Bertu.
Daca aceasta piatra se gaseste la Chitorani, atunci suntem in fatza unui
adevarat mister…
Am sa incerc sa traduc in limba romana textul scris in ebraica, in locul
unde literele sunt sterse, voi pune (…)
AICI
A FOST DEPUS SI INGROPAT
RABINUL ELIEZER
FAHRER IEHUDA
(…) ZILE (…)
NOIEMBRIE 1725
Pe de-o parte, mister. Cum a ajuns piatra funerara a acestui Rabin tocmai acolo ?
Pe de alta parte, intareste cele scrise in site-ul Comunitatii Evreilor din Ploiesti,
site care intre timp a disparut dar am reusit sa-l gasesc in arhiva internetului, si care,
la ''Istoric'', printre altele, spune :
'' Daca vechiul cimitir din strada Vlad Tepes, infiintat in anul 1821, are o existenta de aproape doua secole, exista o mare probabilitate ca cimitirul anterior acestuia, intaiul cimitir israelit, sa dateze de la inceputul sec. al 17-lea sau sfarsitul sec. al 16-lea unde, dupa marturisirea strabunilor nostri, se facea pomelnicul rudelor raposate si inmormantate acolo. Locul acestui cimitir, astazi disparut, este afara din Bariera Bucovului,unde astazi este o movila in apropierea fostei rafinarii Cometa inaintea careia se afla o cruce de piatra. Plugul, de decenii a tras brazde peste locul acesta. Inmormantari s-au facut acolo pana in 1918, data infiintarii cimitirului din strada Vlad Tepes. In biserica din Valea Orlii, aproape de Bucov, s-a zidit scara cu pietre funerare evreiesti luate pe vremuri din cimitirul disparut. Inscriptiile pietrelor care s-au putut descifra dateaza din anii 1719 - 1740. Deci primul cimitir trebuia sa aiba o vechime de la 1717 - 1718, astfel ca ipoteza ca evreii au inceput sa se stabileasca in Ploiesti pe la inceputul anilor 1700 este verosimila. ''
Imi cer scuze inca o data celor care considera comentariul meu, ''off topic''.
Si din nou, felicitari pt munca depusa la acest interesant blog, pe care-l citesc
cu interes. Si cu nostalgia celei ce-si iubeste orasul natal, in ciuda faptului
c-am parasit Ploiestiul si Romania de multe zeci de ani, de la varsta copilariei…
Extraordinar de competente si de complete comentarii! E posibil ca si varianta sugerata de dvs. sa fie cea reala. Oricum, amandoua au legatura cu apa, stiut ca primele drumuri erau prin albia apelor sau pe malurile acestora. Puturi sapate in malul apelor se practica si in ziua de astazi (asa numitele "captari de mal"-apa e la suprafata si gata filtrata)
RăspundețiȘtergereAvteti dreptate si in legatura cu al doilea comentariu: au fost gasite trei asemenea pietre funerare sub forma de trepte la intrarea in biserica ca hramul sf. Nicolae din Valea Orlei (la baza dealului cu acelasi nume din Chitorani-Bucov). Una dintre ele a fost distrusa cu ocazia restaurarii bisericii ( dupa unele surse e cea mai veche din judet). Domnul Gilu Iuftaru (fostul presedinte al Comunitatii evreiesti din Ploiesti) a citit numele BER pe una din pietre.
Poate a fost influentat si existenta in acelasi perimetru a conacului Bertola (foste sotie a lui Liviu Ciulei, disparuta acum cativa ani la Paris). Am si imaginea celei de-a doua pietre, pe care daca imi permiteti va o voi transmite separat. Inca o data multumesc pentru vizita si comentarii !
Astept cu interes imaginea celei de a doua pietre funerare.
RăspundețiȘtergereSper ca scrisul sa fie deajuns de clar, sa-l pot descifra...
Mi-ati starnit curiozitatea !:)
P.S. Cu adevarat ''off topic'' :
Cred ca trebuie sa reglati ceasul de la
calculator, arata cu 10 ore in urma :)
va multumesc amandurora pentru aceasta minunat de erudita lectie de istorie...va multumesc ca ma ajutati sa aflu atat de multe despre orasul meu :)
RăspundețiȘtergereaveti toata admiratia si respectul meu....
Am fost sa vizitez locul impins de curiozitatea comentariilor; pentru prima piatra tombala am gasit o traducere in cartea ISTORICUL COMUNITATII EVREIESTI DIN PLOIESTI(autor Laura Cristina Geala) care suna asa: ELIEZER SIN IUDA MORT 7 ZILE IN CHISLEV(noiembrie) 1719
RăspundețiȘtergere