MAREA CARTE A PLOIESTILOR

In cadrul manifestarilor ocazionate de " Festivalul international de poezie Nichita Stanescu ", zilele trecute a fost organizat un targ de carte unde a fost prezentata " MAREA CARTE A PLOIESTILOR ".

Primul dintre cele trei volume a peste 1000 pagini fiecare, lucrarea a fost coordonata de ing. Constantin Trestioreanu si prof.dr. Gheorghe Marinica. Autorii sunt membrii ai " Societatii Culturale Ploiesti mileniul III, specialisti din diverse domenii de activitate:
prof.univ.dr. Ioan Baciu, col.(rtr) prof. Constantin Chiper, prof. Marian Chirculescu, ing. Ioan Donca, prof.dr. Laura-Cristina Geala, ec. Niculina Gheorghe, arhelog Nina Grigore, prof. Ioan Grosescu, prof. dr. Gheorghe Marinica, medic Ioan Neagu, ec. Elena Florica Popescu, conf.univ. dr. Gavriil Preda, prof.dr. Dorin Stanescu, prof.Gabriel Stoian, prof.dr. Constantin Vranceanu, prof.dr. Constantin Zorila. Consultanti stiintifici: prof.univ. dr. Gheorghe Buzatu, prof. univ. dr. Stefan Olteanu.



Academia romana a organizat in cursul lunii februarie o sesiune speciala pentru a marca aparitia acesui prim volum.

Citez din "cuvantul inainte" scris de acad. Florin Constantiniu:

" Prin eforturile lor de a prezenta istoria Ploiestilor, in toate aspectele ei esentiale, autorii au devenit ctitorii cei noi ai orasului. "

LUMEA LUI CARAGIALE

Pe blogul "Bucurestii vechisi noi" am aflat o...nu, nu o scrisoare pierduta...ci o fotografie regasita dupa multi ani:

Pe cine au recunoscut specialistii: in prim plan, I.L.Caragiale "duelandu-se" cu actorul Stefan Iulian ce jucase rolul lui Ipingescu in piesa "O noapte furtunoasa", pe scena "Teatrului National" din Bucuresti. Intre ei, chiar sub "sabii", este Iancu Brezeanu, actor la acelasi teatru si care interpretase rolul "cetateanului turmentat" din "O scrisoare pierduta".Tot aici apare si Aristizza Romanescu ce jucase in travesti, rolul lui Spiridon in aceeasi "noapte furtunoasa".
In spate, in dreapta, cu palarie cu boruri mari si mustata impresionanta, e insusi MIhai Eminescu avandu-i alaturi pe Veronica Micle cu palaria vieneza cu panglica si Alexandru Vlahuta.
Desi autorul (Dan Toma Dulciu) apreciaza ca poza "la minut" a fost realizata in fata Hanului Manuc, pe "cheiul garlei", istoricul de arta brailean Cristina Cojocaru sustine ca de fapt e vorba de piata "Sf. Arhangheli" din Braila (actuala piata Traian), iar cladirea din fundal e teatrul lui Dumitru Ionescu (actualul teatru "Maria Filotti").

ZIUA REGELUI

Nu mai putem spune aproape nimic despre Regele nostru...

...nici despre Carol al II-lea nu am mai putea adauga multe...
Putem insa a o admira pe principesa Margareta, inca din copilarie...

pana in tinerete, cand era asiduu curtata de domnul Gordon Brown, actualul prim ministru al Marii Britanii...

Cine stie...

VARA ANULUI I968

In vara aceasta am recitit dupa aproape 20 de ani, romanul "Insuportabila usuratate a fiintei" de Milan Kundera

amintindu-mi ce a insemnat acel an 1968 pentru omenire

erau demonstratii in toata America

in timp ce simpatizantii viet-kong erau ucisi cu sange rece in Vietnam

studentii francezi iesisera pe strazi la Paris

iar cehii erau in plina "primavara de la Praga"

mai mult, au avut curajul de a cere ceea ce parea imposibilul...

asta pana ce tancurile "tarilor fratesti" si sovietice au ocupat Cehoslovacia...

chiar si Romania s-a auzit atunci, prin glasul lui Ceausescu...

In acea vara insa...eu inca priveam cerul limpede, ma imbatam cu teancuri de carti citite pe nerasuflate in hamacul aninat de crengile unui alun urias din "fundul gradinii" si ascultam la intamplare, orice muzica prindeam la radioul cu tranzistori " Nordmende Stradella", adus de oncle Wily din RFG...pana cand am auzit pentru prima oara Beatles cantand "Back in USSR"...

...acum recitesc ce scria Kundera acum peste 25 de ani: " Omul nu se poate imbata prea bine cu un roman sau un tablou, dar se poate imbata foarte usor cu Simfonia a noua de Beethowen, cu Sonata pentru doua piane si percutie de Bartok sau cu un cantec al formatiei Beatles"...il contrazic pe Milan...noi inca ne imbatam si cu apa rece...ca si acum de alfel...

Sunt 43 de ani de cand asteptam un meci cu Petrolul...acum suntem nerabdatori sa vedem noul stadion...in timp ce in lume se intampla atatea...

CUTREMURE, CUTREMURE...SURPRIZE, SURPRIZE...(II)

Daca nu am fost prea clar, iata cateva detalii: blocurile 149 si 162 vest se afla pe strada Marasesti, la cativa metri de posibilul tune(dupa scrierile lui Gh. Petresc Sava), mare atat cat sa incapa in el doua care in acelasi timp, iar calaretii sa nu se aplece...movile dispuse circular in jurul acestui loc puteau fi vazute pe harta topografica folosite de Lindley la trasarea primului plan de sistematizare a strazilor orasului...

Mai mult, in aceasta parte a strazii Tarsor (Marasestii de astazi), existau foarte multe "ghetarii" unde iarna erau adapostite sub straturi de paie, blocuri de gheata taiate din baltile si helesteele ploiestene. Inca mai sunt locuitori ce-si amintesc acest lucru...Temperatura scazuta si constanta asigura pastrarea ghetii chiar de la o iarna la alta...E posibil ca parti din fostul tunel sa fi fost folosite la amenajarea ghetariilor.

Un asemenea mare "gol subteran" putea avea efecte nebanuite in cazul unor cutremure cum a fost cel de la 4 martie 1977.

CUTREMURE, CUTREMURE...SURPRIZE, SURPRIZE...

In luna martie a acestui an, a aparut la editura "Ploiesti-Mileniul III", o foarte interesanta lucrare, intitulata "Cutremure in Judetul Prahova", de Aurel Nestor. In afara sumedeniei de amanunte legate de istoricul acestor evenimente, de prezentarea urmarilor ultimelor cutremure majore din zona Prahovei, sunt prezentate si o serie de imagini in premiera, cu unele cladiri afectate. Printre acestea, cele ale blocurilor 149 si 162 vest, grav avariate la cutremurul din 1977.

De ce sunt interesante aceste imagini? Pentru ca ele vin sa intareasca o afirmatie mai veche de-a mea mai veche, prin care sustineam ca de-a lungul strazii Tarsor (azi Marasesti) si paralel cu aceasta, la o adancime considerabila, se afla un tunel de legatura intre palanca ce apara tabra lui Mihai Viteazul di Ploiesti (pe care eu am localizat-o in zona fostului Regiment 6 Calarasi) si Tarsorul Vechi, cu ramificatie suplimentara spre fostul "camp de tragere" al armatei de dinaintea primului razboi mondial. Poate o "scanare" a zonei, cu mijloace de teledetctie moderne, ar confirma spusele mele.

EROI AU FOST...EROI SUNT INCA...MAINE CE VA FI ?

S-au implinit zilele acestea, 70 de ani de cand Romania a intrat in cel de al doilea razboi mondial..
O sa repet la nesfarsit: de ce oficialitatile locale, TAC, atunci cand vine vorba despre soldatii ce au murit APARAND PLOIESTII ?
Si tot la nesfarsit, voi indica cu exactitate locul unde se afla osemintele acestora, in cimitire sterse de pe suprafata pamantului cu senilele tancurilor noastre sau ale altora...

In fata bisericii sf.Antonie cel Mare din cartierul Bereasca, unde astazi e un parculet...

in padurea de la Crangul lui Bot, la 100 m de intrarea in zona de protectie sanitara a vechii Uzine de apa a orasului...

pe bulevardul Republicii, langa cimitirul eroilor sovieticii...

in afara satului Buda, intr-un loc unde desi anual tractoarele ara pamantul si se seamana grau sau porumb, tarina se incapataneaza a scoate la suprafata doar varul alb care a acoperit trupurile soldatilor romani si germani ce fusesera arse in prealabil...

Puteam avea si noi un Arlington...asa avem doar cativa batranei, care se ridica in picioare cand se canta imnul Romaniei si pun mana in stanga,deasupra buzunarului hainei, haina pe care se zareste medalia de veteran de razboi...Onoare, respect, demnitate...

"Iara noi, noi epigonii ?"...impartim tara dupa cum bate vantul...