Sa vedem mai intai cateva imagini inedite ale fostului liceu:
Dupa cum se vede, nici vorba de vre-o asemanare cu capitelurile exterioare sau cele din holul principal...
Sa patrundem acum in subsolul liceului:
De ce a avut nevoie cladirea liceului de asemenea fundatii groase (aproape 80cm) atat timp cat peretii de la etajele I si II erau de doar 25 cm, iar planseele erau din sipci si trestie, ceea ce a facut ca liceul sa sufere avarii importante la cutremurele din 1940 si 1977 ?
Nu cumva autorul primului proiect al liceului (Ion Socolescu) stia de existenta acestor ziduri si a procedat la fel ca la proiectarea Ateneului Roman din Bucuresti (a facut parte din colectivul de arhitecti), gandind construirea acestuia tot pe niste fundatii preexistente (fundatiile unui manej, de aici forma circulara)?
Asa s-ar putea explica bizarul plan al liceului (stanga sus pe harta). Ar mai trebui mentionat faptul ca pe str. Plaiesilor si str.C. Enescu (azi str. Maramures), curgea in trecut o garla, ce se varsa intr-un helesteu din fata bisericii, cursul de apa bifurcandu-se mai inainte de asta (cam in dreptul "Consproiect"): un fir curgea spre actrualul Tribunal, iar al doilea spre str. Regina Maria (Democratiei) si str. Banu Manta (Lupeni).
Nu cumva putem vorbi de un fel de "sant de aparare" a palatului, transformat ulteror in curs de apa ?
Sunt intrebari legitime, la care ar trebui sa raspunda cineva.
Uau! Cred ca istoria nu ar trebui combinata cu literatura fantasy, pentru ca altfel ajungem la niste concluzii cel putin bizare. Chestia cu sant de aparare al palatului, transformat in curs de apa mi se pare fara niciun fundament si e doar o piesa de puzzle pusa ca sa duca la concluzia dorita. Ignorati faptul ca pe locul liceului a fost cimitirul bisericii Sf. Gheorghe, fapt consemnat in istoriile localului de pe bulevard. Nici gand de sant de aparare sau cine stie ce alt lucru. Iar in planul liceului nu trebuie vazut niciun fapt bizar, ci este un argument cat se poate de practic - acelea sunt marginile parcelei pe care s-a ridicat imobilul.
RăspundețiȘtergereImi pare rau, dar articolul acesta nu e istorie, ci mai degraba un demers in care cautati argumente (mai mult sau mai putin valide) pentru ceea ce vreti dvs sa fi fost.
Nu vrei sa intri in blogul meu ca sa faci postari? sunt foarte interesante postarile tale!!!
RăspundețiȘtergereDa, cu bucurie Karina!
RăspundețiȘtergereAprecez foarte mult "Republica Ploiesti", ma bucur cand sunt citite si postarile mele, nu tin insa a face polemici pe acest blog, o discutie "face to face" (de ce nu, chiar la fata locului) e mai productiva! ...imi mentin invitatia pentru o scurta vizita si in imprejurimile orasului...pana atunci va recomand (cu toata seriozitatea) sa parcurgeti fondul Carol Debie la biblioteca N.Iorga, atat piesele scrise, cat si cele desenate dar si (sper sa mai existe) macheta orasului inainte de 1900. Cautati sa parcurgeti traseul garlei ce avea izvorul in gradina din fata bisericii Sf. Troita de pe str. Traian (linga ciresul din centrul proprietatii-acum 4-5 ani inca era vizibil) si strabatea strazile Pescari (azi Lobacevschi), Plaiesi, C. Enescu (azi Maramures), iar apoi aparea acea bifurcatie, posibil folosita ca sant de aparare prin regularizarea albiei cursului de apa si care in timp, disparand palatul si colmatandu-se firul spre Banu Manta, a ramas doar acel fir de apa ce traversa helesteul de pe locul actualului Tribunal, apoi prin str. Abagii (Mihai Bravul de astazi) ajungea sa se verse in Dambu, dupa unirea cu garla Tabacilor. Aveti dreptate cand amintiti de cimitirul de langa biserica, numai ca acum 400 de ani, biserica de lemn era pe amplasamentul actualei Case parohiale (chiar eu am fost cel care a gasit un mormant in acea zona, in sapatura pentru bransamentul casei parohiale ). Oricand va stau la dispozitie cu toate materialele si documentele ce le detin in acest domeniu (chiar nu am cui sa le las mostenire, copiii mei arhitecti nu sunt pasionati de subiectul Istoria Ploiestilor).
RăspundețiȘtergereCu stima, M.V.A.P.
citind comentariile nu pot decat sa raman cu mintea deschisa ca, pana si din ipoteze hazardate, se pot naste piste de urmarit, la fel cum polemicile imbogatesc perspectivele.
RăspundețiȘtergereNu ma pronunt la datele istorice, fiindca eu una sunt un soi de Toma Necredinciosul, iar voi ati studiat mai multe documente.
Am insa o intrebare legata de fotografii. Ce reprezinta cea de-a doua? E cumva interiorul vechiului sediu al LMV-ului? Mi se pare bizar si interesant.